Poezii |
Mircea Dinescu
Învierea bufonului Paharele-s pe prag, mortu-i pe masa, oglinzile-s īn rochii moi de dant, pisica va fi si ea prinsa-n lant, paharele-s pe prag, mortu-i pe masa. Muntii-s tociti. Si caprele-s tocite. Si-un soare cirn si norii beti si ciungi. Si serpi scirbiti de pieile lor lungi frecind morminte ca tacīmuri scite. Yorik e viu si princiara hīrca o va jongla-n culise facind fente. Oh, bieti catīri ai unor sentimente pe care ni le-au pus pćrintii-n cīrca, mai rumegam taritele candorii dar brusc relatiile se brinzesc si-aud distinct īn risul meu minzesc risul tatalui meu ca pliscul ciorii. |