Poezii

Ion Barbu În memoriam (Stihuri pentru pomenirea unui câine cu numele nemţesc, e drept dăruit autorului de un prieten franc. Crescut însă la Isarlâk.) Primăvară belalie Cu nopţi reci de echinox, Vii şi treci Şi-nvii, stafie, Pe răpusul câine Fox! Fox frumos Cu dinţi oţele Şi preţ mare La căţele, Fox nebun Scurt de coadă Fuge-n lume, Se înnoadă! Primăvară belalie, Insomnii de echinox, Dimineţi, lăsaţi să vie Cum venea, băiatul Fox: Capul, cafeniu pătat, Cu miros de dimineaţă, De zăvozii mari din piaţă În trei locuri sângerat, Îl lipeşte de macat, Ochii-ntoarce, a mirare, Din piept mare: Ce lătrat! Pomi golaşi şi zori de roşuri! (E aprilie, nu mai) Forfotă de fulgi pe coşuri, În cuib fraged: Cir-li-lai. - Fox al meu, îţi place, hai? Cir-li-lai, cir-li-lai, Precum stropi de apă rece În copaie când te lai; Vir-o-con-go-eo-lig, Oase-nchise-afară-n frig Lir-liu-gean, lir-liu-gean, Ca trei pietre date dura Pe dulci lespezi de mărgean. Te-ai sculat cu noaptea-n cap, O să-ţi dea colgiul hap, Fox cu ochii-ntorşi cu albul, Fix cu ochii la harap! Sus în pat Haide - zup! Adă botul Să ţi-l pup. La ureche-apoi să-l pui, Să zici iute ce-ai să-mi spui. Vrei să batem lunci, păduri? Ori eşti poate în călduri Şi-ai venit să-ţi caut fată Tot ca tine de pătată: Nunul vinovat să-ţi fiu, Să-mi vând sufletul de viu! Nu mă bag să caut fată, Că e treabă mult spurcată Şi cădem în postul mare Şi-am căinţele amare. Dar nu-ţi arde de păduri Şi mai va până-n călduri. Văd acum ce sta să zică Botul tău. Ştii vreo pisică! Şi ţii minte că mi-e dragă, Miorlăita, care-şi bagă Prin cămări, prin aşternuturi, Ochi-pucioasă, de te scuturi: Dracu-aducător de boale, Cald inel, cu blană moale Şi cu prefăcut răsuflet Ca păcatele din suflet! Stai un pic, Că mă ridic Şi-i venim acum de hac! Lasă numai să mă-mbrac Şi-ţi ajut să urci în pom, Câine vorbitor şi om, S-o dăm jos din pom şi cracă, Apoi - tava Şi-n tarbacă, De trei ori de capul scării Să-i frângem şira spinării! Nalt, curat sub corn de rai, Dezlega-vom: cir-li-lai, Cir-li-lai, cir-li-lai, Precum stropi de apă rece În copaie când te lai; Vir-o-con-go-eo-lig, Oase-nchise-afară-n frig Lir-liu-gean, lir-liu-gean, Ca trei pietre date dura Pe dulci lespezi de mărgean.