| Poezii |
|
|
|
|
|
|
Lucian Blaga
În lan De prea mult aur crapș boabele de grâu. Ici-colo stropi de mac și-n lan o fată cu gene lungi ca spicele de orz. Ea strânge cu privirea snopii de senin al cerului și cântă. Eu zac în umbra unor maci, fără dorinți, fără mustrări, fără căinți și fără-ndemnuri, numai trup și numai lut. Ea cântă și eu ascult. Pe buzele ei calde mi se naște sufletul. 
|
|
 |