Poezii

Nichita Stănescu Inima Bate, şi eu ştiu că bate şi vreau eu să bată. Bate şi-o aud întruna şi nu mai vreau să bată De fiecare dată, ca-ntâia dată. De fiecare dată, ca ultima dată. N-are culoare, n-are, ca miezul de piatră, ca miezul pietrei, de-ar bătea miezul de piatră. Nimeni n-a văzut-o niciodată. Mint ce-i care spun c-au văzut-o vreodată... Ea bate,şi eu ştiu că bate, şi vreau eu să bată. O aud întruna, până nu mai vreau să bată. Dar auzul meu şi ea sunt doar o bucată, un singur bloc de piatră nedespicată.