Poezii

George Coşbuc Imnul studenţilor Cântăm libertatea şi numele sfânt Al ţării străvechi şi-al acestui pământ! Iubirii de neam, ce de-a pururi ne-a fost O pavăză-n lupte şi-n pace-adăpost Cântămu-i supremul ei cântec. Cu vesele glasuri de tinere firi, Cuprinşi de-amintirea străbunei măriri, Spre soare ni-e gândul şi mergem spre el, Lumina ni-e ţintă şi binele ţel - Trăiască-ne ţara şi neamul! Cu dreapta-nălţată spre Tatăl de sus Jurat-am tot ce strămoşii ne-au spus: Unire-ntre fraţi, şi pe Domn să-l iubim Şi-altarul de jertf-al naţiunii să fim Şi sufletul neamului nostru. Iar dacă protivnicii numelui tău Cu oşti ar veni ca să-ţi facă vrun rău, Ridică-te mândră şi nu te-ngrija, Căci inima noastră e inima ta; Tu-ncrede-te-n fiii tăi, mamă. lar dac-ar pieri de pe-ntregul pământ Iubirea de neam şi-al credinţei avânt: Azilul lor vecinic găsindu-l în noi Le-am creşte, ca iar să le dăm înapoi Mai tari şi mai trainice lumii.