Poezii
Romanian Voice
Nichita Stănescu
Grosimea pământului

De la o vreme pământul are în jos
osul bunicului meu cel mai frumos
și mai jos de jos el are
umbra osoasă a strămoșului oarecare.
Unde se sfârșește pământul,
în jos, se începe gândul.
Totul e plin de strămoși
care ne țin pe umerii lor victorioși.
Mă uit la mine, mă uit la tine
și văd pomii pe care-i vom ține
crescut în pământul de deasupra și viitor,
care acum e numai nor,
peste trupurile noastre vii
de strămoși ai celor care vor fii.


Inapoi