Poezii

Vasile Voiculescu În grădina Ghetsemani Iisus lupta cu soarta şi nu primea paharul... Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea îtruna. Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna. O mâna nendurată, ţinând grozava cupă, Se coboară-miindu-l şi i-o ducea la gură... Şi-o sete uriaşă stă sufletul să-i rupă... Dar nu voia s-atingă infama băutură. În apa ei verzuie jucau sterlici de miere Şi sub veninul groaznic simţea că e dulceaţă... Dar fălcile-nclestându-şi, cu ultima putere Bătându-se cu moartea, uitase de viaţă! Deasupra fără tihnă, se frământau măslinii, Păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă... Treceau bătăi de aripi prin vraiştea grădinii Şi uliii de seară dau roate dupa pradă.