Poezii

Maria-Eugenia Olaru Glossă modernă Pe calea aceasta numită Cuvânt eu merg cu capul plecat, şi parul în vânt. Sunt pâinea cu sare şi albul ştergar ce pe masă sunt pregătite de dar. Şi-naintea voastră, în strigăt, pieptul glasului îmi dezvelesc: Sunt vinovată că încă iubesc! Sunt vinovată că Luna încă răsare cu rouă împletită din Lumină de Soare să lumineze în urmă, prin ani şi vecii, întunerece mii. Sunt vinovata hăitaşilor mei că-n goană de întunerec către lumină sunt fără de vină. Sunt vinovata vinovaţilor mei dezlănţuiţi în hoarde de zmei, căci lumină fiind dintr-o Lumină mai mare Iubirea iubirilor noastre-i fără hotare. Pe calea aceasta numită Cuvânt eu merg cu capul plecat, cu părul în vânt. Sunt vinovată că încă trăiesc. Şi în tăcere, cu alte glasuri am întrebat: -Sunt vinovată că v-am iertat!?