Poezii

Mircea Cărtărescu Fata cu şosete de diamant zveltă ca o pipetă trece pe bicicletă fata cu şosete de diamant. ea are părul de diamant şi faţa de diamant şi fustă verde de brocart. în pulpa de sticlă a acestei fetiţe se vede săpat un mecanism cu rotiţe şi un piston de argint. rotiţele se rotesc pistonul pompează şi adolescenta înaintează târându-şi părul de diamant pe Calea Moşilor. sub bluza de fildeş sub sânul ce-ntinde-şi boticuri rotunde de diamant ea are cosiţe legate cu liţe şi coastele ei sunt cu totul de diamant. dar aici, în colivia toracică, ea are un colibri. la etajul patru al colibriului locuiesc eu. acum stau la fereastră şi mă uit la pomii de muşama. ce bine e în pieptul ei! cerul e albastru ca peruzeaua! norii sunt de plastilină colorată cum tu, cititorule, poate că n-ai văzut niciodată (pe tine poate nu te-a iubit nici o fată...) aicea soarele e de zgârci, luna de porţelan şi până şi tractoriştii îl ştiu pe de rost pe Paul Celan şi până şi păpădia şi muşeţelul sunt trase de chinezi, cu penelul. ce fermecată lume! trec prin seară taxiuri de cleştar şi scorţişoară şi printre limuzine se strecoară fata cu şosete de diamant. în şoldu-i de sticlă are o pâclă de rotiţe dinţate şi un piston de argint. rotiţele se rotesc, pistonul pompează şi adolescenta înaintează târându-şi părul de diamant pe Calea Moşilor.