Poezii |
Ion Minulescu
Romanță fără muzică Nu-i nimeni... nimeni să ne vadă și să ne-auză - Nu pleca! Dă-mi degetele-ți inelate să le sărut ca și-altădată, Dă-mi degetele-ți inelate - Poeme-n pietre nestemate - Vreau să le-nvăț pe dinafară și să le cânt, Dă-mi mâna toată, Căci nu-i în tot salonul alta, așa, la fel cu mâna ta. Rămâi cu mine toată seara... Ce-ți pasă dac-o să sfârșească Orchestra valsul?... Tu nu știi Că nu-i în tot salonul altul la fel ca mine să iubească? Deschide-ți brațele - Altarul în care mă-nchinam alt'dată - Deschide-mi brațele și prinde-mi în ele brațele-obosite, Apleacă-ți gura-nsângerată, Și sărutările-ți aprinse înseamnă-le pe-obrazu-mi pal. Înseamnă-le la rând, să-mi steie pe veci de pază, Neclintite, Ca păsările legendare pe malul lacului Stymfal!... |