Poezii

Ion Barbu Falduri Somn mult, din pluşuri. Vid în stal. Vegherea sticlei, drept cortină. Îndepărtat, ca-ntr-o odihnă Din membre limpezi, o cristal! Sub mături, fluturi şi urâturi Mort - chipul meu, pe crengi de gâturi, Un glas din ceruri cere: - Dacă Ai face-oglinzile să tacă? Din somn, din stofă sar deştept, Smulg fierul scurt, îl duc la piept. La ţărmul apelor de gală Strig hidra mea, chilocefală: - Întemniţate William, Cast hidrofil, te aşteptam Să treci, maree, din oglindă În luna frunţii, să te-aprindă; Student stufos, Bostonian, Ceţoase Wilson William, Îţi jur, ar face-o bună mină Spini şase-n pielea ta marină! (De şase ori, în ape grele Sting fier aprins, până-n prăsele; Fulger cedat, just unghi normal, Cad reflectat, croiesc cristal.) Piei, chip! Rămâi, cortină spartă, Pătrată Spanie pe-o hartă, Răpus, în mâini, pumnalul tras, În fund ursuz, de zahăr ars: Valuri frânte, gemene, Ruptură de cremene, Ce gând târziu mă suflă-acu? Să vântur nopţii "Bu-hu-hu" Ca la un cântec, altădată? Se toarce vorba, închegată, Cutia-încet se-ncuie-n piept, În scrisul apei caut drept.