Poezii

George Topârceanu Fabule mici pentru oameni mari Cin' s-a fript cu ciorbă... Fratele nevestei unui negustor A venit odată pe la casa lor, Zicând că la noapte, mâine, cine ştie, Are gând să plece în călătorie Şi că, prin urmare, Vrea să-şi sărute sora la plecare. - Ba să nu pui gura pe nevasta mea, A strigat bărbatul, că intri-n belea! - Şi de ce să nu pun gura, măi cumnate, Când ştii că mi-e soră şi că eu i-s frate? - Poţi să-i fii şi tată! zise omul scurt, - Cin' s-a fript cu ciorbă suflă şi-n iaurt. Văduva şi piticul Zice că demult, odată, Un pitic s-a însurat Cu o văduvă bogată, Ce fusese măritată Cu un mare om de stat. Şi-o fi dus ea, altădată, o viaţă mai tihnită, Dar la urmă şi piticul a făcut-o fericită... Cu muncă şi cu răbdare, Poţi face cât unul mare. Microscopică Când pleca odată la război un om, I-a strigat o cioară dintr-un vârf de pom: - Du-te la bătaie, pentru ţară mori, Şi-ţi va da nevasta un copil din flori. Omul, Auzind acestea, n-a mai vrut să plece, Deci a fost la urmă, fiindc-a dezertat, Condamnat la moarte şi executat. Cine crede tot ce-i spui Este vai de capul lui.