Poezii

George Topârceanu Fabule pentru copii Bivolul şi coţofana Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros, Se plimba o coţofană Când în sus şi când în jos. Un căţel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc: - Ah, ce mare dobitoc! Nu-l credeam aşa de prost Să ia-n spate pe oricine... Ia stai, frate, că e rost Să mă plimbe şi pe mine! Cugetând aşa, se trage îndărăt să-şi facă vânt, Se piteşte la pământ Şi de-odată - zdup! - îi sare Bivolului în spinare... Ce s-a întâmplat pe urmă nu e greu de-nchipuit. Apucat cam fără veste, bivolul a tresărit, Dar i-a fost destul o clipă să se scuture, şi-apoi Să-l răstoarne, Să-l ia-n coarne Şi cât colo să-l arunce, ca pe-o zdreanţă în trifoi. - Ce-ai gândit tu oare, javră? Au, crezut-ai că sunt mort? Coţofana, treacă-meargă, pe spinare o suport Că mă apără de muşte, de ţânţari şi de tăuni Şi de alte spurcăciuni... Pe când tu, potaie proastă, cam ce slujbă poţi să-mi faci? Nu mi-ar fi ruşine mie de viţei şi de malaci, Bivol mare şi puternic, gospodar cu greutate, Să te port degeaba-n spate?... Întrebare şi răspuns Rumegând cocenii de pe lângă jug, S-a-ntrebat odată boul de la plug: - Doamne, pe când alţii huzuresc mereu, Pentru ce eu singur să muncesc din greu?... La-ntrebarea asta, un prelung ecou I-a răspuns din slavă: - Pentru că eşti bou... Boierul şi argatul Un boier, călare pe-o frumoasă iapă, Trebuind să treacă într-un loc o apă Peste-o punte-ngustă - şi fiind grăbit, Şi-a chemat argatul şi i-a poruncit: - Ia-mi în spate iapa Şi mi-o trece apa! - Nu pot, zise omul lăsând nasu-n jos. - Hm! făcu boierul foarte mânios: Leneşul la toate Zice că nu poate... Leul deghizat Leul s-a-mbrăcat odată Într-o piele de măgar, Să colinde ţara toată Din hotar până-n hotar, Ca să vadă cum se poartă lupii (marii dregători) Cu noroadele-i blajine de supuşi rumegători. Deci, trecând el într-o seară la o margine de crâng Ca un biet măgar nătâng, Nişte lupi, cum îl văzură, se reped la el pe loc Şi-ntr-o clipă îl înşfacă, grămădindu-l la mijloc. - Staţi, mişeilor! Ajunge, - că vă rup în dinţi acuşi! (Strigă leul, apărându-şi pielea cea adevărată.) Astfel vă purtaţi voi oare cu iubiţii mei supuşi?... Lupii, cunoscându-i glasul, îndărăt s-au tras pe dată, Şi de frică se făcură mici, ca nişte căţeluşi. - O, măria-ta! Iertare! Zise cel mai diplomat, - Semănai aşa de tare C-un măgar adevărat!...