| Poezii |
|
|
|
|
|
|
Nichita Stănescu
Edict Pot să fiu uitat, pentru că nu țin la brațe, pot să-mi lipsească. Pot fi părăsit, pentru că nu-mi iubesc picioarele, pot merge și cu aerul. Pot fi lăsat singur, pentru că sangele meu se varsă în mare oricum. E loc. Toate coastele s-au ridicat ca niște bariere. E lumină destulă. Privirile mele nu văd decât o singură mască. Dar ea nu exista încă, așa ca e loc, e loc, este. 
|
|
 |