Poezii |
Luciana Stoicescu-Vaughan
După revolutie Ne-am mai facut putina faima In '89 de Craciun Cind cu precizie s-a tintit In cel ce ne era stapin Si am scontat pe mult rivnita, Dorita liberalizare, Creind prilej de dulci iluzii Si pagini multe de ziare. Dar am omis previziunea Ca s-ar putea mai rau sa fie, Imbatindu-ne cu apa rece Din trista noastra Romanie. Parca blestem a fost asupra-i Si a intregii natiuni Ca din ce-a fost odata demn Lasat din mosi si din strabuni, Sa se aleaga doar neghina, Facind ca poporul exasperat Sa nu mai inteleaga rostul Celebrei lovituri de stat. L-as cita pe Eminescu, intrebind: "Unde esti tu, Tepes Doamne, Si cum de n-ai stranepoti Sa se-aleaga unul care In fata lui sa tremure toti Si sa faca-o demonstratie De cum ar trebui sa fie Schimbarea complect la fata Intr-o noua Romanie?" Nu am scris atunci nimic De ziua Nasterii Sfinte, Cind actul infaptuit M-a lasat fara cuvinte. Nu este pagina-n istorie Si nici-o natiune n-a comis In ziua de Craciun o crima, Oricit era dusmanul de proscris. Ne mai miram de biata soarta De azi a tarii noastre Si ne-ntrebam ce demon oare Ne urmareste dintre astre. Chiar de am ocoli subiectul Dorind sa-l stergem din memorie, El ramine-un document unic Pentru scurta pseudo-glorie A celor ce-au crezut in ea. Poate acest Craciun s-aduca Schimbarea care se dorea... |