Poezii
Romanian Voice
Nichita Stănescu
Douăsprezece noaptea, cu dor

Coridor de ore, timp pierdut.
Frunze zburătoare, țări de toamnă.
Străzile pe care am trecut
în gâtlejul amintirii se răstoarnă.
Trec secundele gravide; nasc urlând
picături de ploaie repetate,
vorbe ce s-au spus, își caută guri
să se lase în pereții lor pictate.
Bate-o oră sus, dar pân-ajunge
sunetul la creier, se-nserează.
Dorm pavilioanele urechii, fuge
pe timpane o stafie trează.


Inapoi