Poezii

Maria-Eugenia Olaru Scrisoare de dor către casă Umblă luna pe străzi. Surâsul alb muşcă din trecut ca o garoafă albă întunerecul nopţii. Amintirile toate dor. Aparentă liniştea dincolo de ziduri şi doar în zborul Luminii uitarea ca o flacără tăcerii. Rădăcini ale dăinuirii, dureros rodul luminii printre genunile pereţilor lumeşte pictaţi... Suspendaţi în plase colorate fluturii dansează incertitudini. Dumnezeul marii singurătăţi umblă mângâind prin cetate şi susură, cântă izvorul Iubirii revărsate în toate!