Poezii

Alexandru Andrieş De vină-i Ioana Eram la pământ, Eram la podea: Într-o astfel de clipă A apărut ea. Ea mi-a zâmbit, Şi eu i-am zâmbit; I-am dat sufletul meu, Ea l-a mototolit, L-a aruncat pe jos... Te-ntreb: aşa ceva, cui i-a fost de folos? L-am luat de jos, Am vrut să-l repar. Meşterul mi-a zis: "Te zbaţi în zadar! Uită-te la mine, Am păr alb în mustăţi: Sufletul tău e făcut bucăţi, Mai bine lasă-l jos! Te-ntreb: aşa bucăţi cui i-ar fi de folos? L-am rugat frumos: "Nu mă lăsa aşa, E imposibil Să nu fie ceva!" El a zis: "Există, Da' e foarte dureros, Şi nici măcar nu ştiu dacă-i de vreun folos, Mai bine stai aşa, Şi-n loc de suflet îţi pun O bucată de tinichea!"