Poezii
Elena Armenescu
Cuvântul de taină

La cina cea de taină
nu mâncarea
ci Cuvântul
de taină
te satură
cu puterea lui,
vestindu-te
că poți să meditezi
la profunzimea Adevărului
la duhul Mângâietorului,
la via cerească,
la mlădița domnească-
Chiar de nu vrei să vezi,
vezi,
Chiar de nu vrei să auzi,
auzi.

Nu plânge, să nu te ascunzi,
rușinându-te
de logodna trupului cu
subtilul gândului

Fără dorinți
simți cum te duci
pe calea triumfală
spre mările din cer,
spre trupul de azur al nimbului,
spre mister,
într-o trăire spectrală

Răpit,
născându-te imaginar
a doua oară

Cu noul chip suveran
Piatră
La temelia unui munte
De iubire sacră...

La cina de taină
nu mâncarea
ci Cuvântul
de taină
te satură...


Inapoi