Poezii

Tudor Arghezi Descântec Lacăte, cine te-a închis La uşa marelui meu vis? Unde ni-i cheia, unde-i păzitorul, Să sfarăme zăvorul Şi să vedem în fundul nopţii noastre Mişcându-se comorile albastre? Un pas din timp în timp, greoi Se-apropie, dar a trecut de noi Toţi paşii se sfârşesc şi pier Pentru urechea ta de fier. De-o vana-ntoarsă peste tine Cred ca atârnă din vazduh glicine Şi, de pe bolţi, zorele Şi muguri şi ciorchini de stele. Cine va pune-n uşa noastră cheie 0 singură scânteie? Lumina ochiul şi-l aşează, Şi-n încăpere caută să vază. Lacătul simte şi tresare Cu bezna mea, ca de o sărutare. Stea, nu poţi tu intra-n veriga lui Şi lacătul tăcerii să-l descui?