Poezii |
Octavian Goga
De profundis Plâng apele în noaptea asta Și, într-un vaier îndelung, Oftări mi-ating în zbor fereasta, Și-n zbor la patul meu ajung. O groază sufletu-mi supune Și-n așternut eu mă cufund Când stihuri de îngropăciune Vin din prăpăstii fără fund. Plânsori și gemăte și șoapte De-a lungul apelor s-aștern, Și-n pacea miezului de noapte Par smulse dintr-un plâns etern. Pesemne-acu-i grozava clipă Când moartea s-a pornit la drum, Și bate tainic din aripă Deasupra mărilor acum. Toți robii zăvorâți sub apă Își simt stăpâna și tresar, Ei sparg a valurilor groapă Și plâng cu plânsul lor amar. Împins de-o nepătrunsă lege Se cere lutul în pământ: Sărmane suflete pribege Își cer o cruce și-un mormânt... |