Poezii |
Octavian Goga
Departe Vezi luna-n cingătoarea Aprinsei bolți albastre, Argintul ei tivește Și pragul casei noastre. Și uite,-n clipa asta Eu nu știu ce mă-ndeamnă Să simt întreg amarul Acestei nopți de toamnă. Dar parcă plâng copacii Din frunzele lor moarte, Și parc-aud un cântec Cum tremură departe. Aievea simt în suflet Cum jalea lui m-apasă - Aș vrea să fiu acuma În sat la noi, acasă. S-ascult cântarea blândă Cum picură domoală, Și capul greu de gânduri Să-l culc la mama-n poală. Ea, biata, să-mi sărute Șuvițele pe frunte, Norocul să mi-l vadă În firele cărunte. Încetișor la sânu-i Obrajii să-mi îngroape, Și lacrima nădejdii Să-i tremure-n pleoape. Și lacrima nădejdii Pe fruntea mea să cadă: Un picur de văpaie Pe-un bulgăr de zăpadă. |