Poezii |
Adrian Păunescu
Din nou, Dacii liberi Noi n-am avut nevoie Să luam adeverințe Că viețuim acasă, În patrie la noi, Am fost și vom rămâne De-a pururi dacii liberi Și iubitori de pace, Și vrednici de război. La Sarmisegetuza, La focuri, cu Zamolxe, Și stelele din ceruri Din sânge ni se rup. Nu ne-au învins romanii Și-am râs de toți barbarii Strigând la ei cu steagul Făcut din cap de lup. Această dăm de știre, De sub pământul nostru, Urmașilor în care Reinviem acum. Femeile iubindu-și Să nască dacii liberi Spre răzbunarea noastră Pe cel din urmă drum. Numiți și țara noastră Cu numele ei dacic Iubiți pe nou veniții După atâția ani, Dar veșnic țineți minte Că peste dacii liberi Au tot călcat invazii Și altfel de romani. Noi am rămas în glie Și devenim pădure, Și devenim recolte, Să vă hrănim pe voi, Și temelia țării S-o întărim cu oase Și iubitori de pace, Și vrednici de război. Cu tot ce năzărește Din firea noastră veche, Dăm Romelor de știre, Prin ierburi murmurind, Că numai oboseală Ne-a așezat sub scoarță, Dar dacă e nevoie Ne vom scula oricând. |