| Poezii |
|
|
|
|
|
|
Tudor Arghezi
Creion Obrajii tăi mi-s dragi Cu ochii lor ca lacul, În care se-oglindesc Azurul și copacul. Surâsul tău mi-i drag, Căci e ca piatra-n fund, Sper care-noată albi Pești lungi cu ochi rotund. Și capul tău mi-i drag, Căci e ca malu-n stuf, Unde păianjeni dorm, Pe zori făcute puf. Făptura ta întreagă De chin și bucurie, Nu trebuie să-mi fie, De ce să-mi fie dragă? 
|
|
 |