Poezii

Elena Armenescu Contopire În sfera aceea de cristal Ce ne multiplica auzul Ni se înmulţeau ochii, sporea vederea Mâini cu multe degete ne creşteau Pe şolduri, pe coapse Pe spatele gol, arcuit Într-o simfonie adâncă, albastră... Nu ştiam dacă este noapte sau zi Nu ne aminteam punctele cardinale Flâmande se plimbau pe noi Spirale argintii Ne înconjurau ca nişte liane Înlănţuiau Fiecare braţ, fiecare picior Apoi, ne legau unul de altul În veşnicia unei clipe Spre amintirea unei noi trăiri Pentru că ochiul meu drept şi ochiul tău stâng Erau pereche de când lumea Şi vedeau printre genele înrourate Unde jucau nestingherite curcubee Vedeau... Dinlăuntru spre înafară Cum devenisem o singură cruce Iar inimile, clopote de catedrală.