Poezii

Ana Blandiana Cine din mine Cine din mine ţi se închină E vinovat în faţa mea, Cine din mine nu ţi se-nchină E alungat din faţa mea. Cum să mă-mbun şi cum să m-astâmpur, Ca în fragede foi învelită-n eresuri? Cu gânduri şi frunze, cu şoapte şi sâmburi, Ironice înger, zadarnic mă-mpresuri. Zadarnic în ornice mi se termină Timpul ca apa dintr-o ulcea. Cine din mine ţi se închină E vinovat în faţa mea. Cu scârbă-l alung şi cu mare mirare Pe cine din mine nu ţi se prosternă, Sub bezna cea limpede şi cântătoare A ochiului stins de pleoapa eternă. Cine din mine ţi se închină E vinovat în faţa mea, Cine din mine nu ţi se-nchină E alungat din faţa mea. Să cad într-un somn ca-ntr-un fund de ocean Fără ieşire şi fără plângere, Unde visându-te o dată pe an Mult să mă mir de viaţa mea, îngere.