Poezii |
Adrian Păunescu
Castel medieval Condamnă toți și numai unul iartă, Când toți vorbesc se-aude cel ce tace, Dă semne de cădere și de pace, Dezamăgita, tulburea mea soartă. Ce vremuri de vremelnicii sărace, Mi-am dejugat și tidva lângă poartă, Și-acum aștept voios în noaptea moartă Pe cineva să vină mai încoace. E un tiran - de tirania pâinii - Aicea în castelul fără geamuri Și tigrii lui domestici sar în hamuri Și-n lanțuri lupi se gudură, nu câinii. Miroase a pustiu și a cenușă, În beciuri e-o uzină de cătușe. |