Poezii

Elena Armenescu Cartea Sfântă Mi-e cerul o învolburare Şi orizontul-plâns trezit -nu adormiţi! -nu adormiţi! Am fost furată de o Carte Şi împuţinată m-am simţit Lipsită De piatra care ţinea temelia Zidirii mele în poem cea care mă arăt lumii, cu însetările, cu flămânzelile, cu trupul gol, cu pieptul deschis ca la operaţia pe cord Eu asemeni vouă sunt, să vă puteţi vedea, ca într-o oglindă interioarele inimii în înflorirea lor ascunsă în gând eu asemeni vouă sunt... să vă ştiţi cum sunteţi cum nu sunteţi. Lipsită de Cartea S fântă împuţinată m-am simţit Mi-era cerul o învolburare şi orizontul plâns trezit. -Nu adormiţi! citiţi din Cartea Sfântă