Poezii

Ana Blandiana Cântecul Cântecul ăsta îl scriu pe frunze cu-o dudă, În urma mea vin furnici în cohorte şi-l sorb, Nici o ureche nu va putea să-l audă Şi tot văzduhul va fi pentru raza mea orb. Furnicile însă îl vor purta în pământ Şi ploile nu vor putea pătrunde să-l şteargă, Seminţele îl vor înţelege căzând Şi-l va simţi numai fragedul vierme din fragă. Iarba-l va scoate anul viitor la lumină Şi o să-l crească şi-o să-l usuce soarele, Iar dac-o să aibă noroc or să vină Şi or să-l pască somnoroase şi indiferente mioarele. Va curge în lapte apoi înţelept, înstelat, Şi nimeni n-o să-şi mai aducă aminte C-a fost zămislit din păcat, C-a fost gândit în cuvinte.