Poezii
Romanian Voice
Adrian Păunescu
Călugăr

Doamne, fă-mă călugăr
Și cheamă-mă până la tine
Să-ți spun adevarul
Despre marele dezastru pământesc.
Doamne, fă-mă călugăr.
Au fost haituiți,
Au fost ofensați,
Dar călugării au totuși
O oarecare liberă trecere
La vamile cerului.

Undeva, la Cheia,
Am auzit eu că există
O scară de rășină de brad
Care ajunge până la tine, Doamne,
Lasă-mă să urc și să-ți spun.

Voi gasi-o chiar dacă
Nu e în evidența primăriei din Mîneciu
O voi gasi-o după miros,
După mirosul morților
După mirosul viilor,
După mirosul de tămâie.

O voi gasi-o și voi veni
Să-ți spun ce rău e pe pământ
Să-ți spun că-n luptele pentru dreptate
Dreptate a ieșit
Atât de zdrobitor victorioasă
Încât a devenit idee,
Nu mai are nici o realitate.

Doamne e nedrept totul,
Copiii nu mai au decât recreații și examene,
Ore de clasă nu mai sunt,
Bătrânii sunt puși la zid
Sub niște taloane de pensii
Care sunt trase din tunuri
Ale binevoinței generale.

În rest muncim până ne cad mâinile din umeri
Și nu mai știm pentru cine muncim
Mai ales că ei ne dau să facem
Lucruri pe care tot ei le considera inutile
Și ne reproșează nouă
Că facem lucruri inutile.

Dar, în fine Doamne, primește-mă în audiență
Pe mine, călugărul cel mai limbut,
Al mânăstirii tale cu 5 continente.
Hai, Doamne, fi bun și primește-mă
Că, alttel, dacă întârzii,
Nu mai am pe unde urca
Vine omenirea flămândă
Să mănânce scara de rășină
Care duce la tine,
Doamne, fă-mă călugăr,
Fă-mă și ascultă-mă
La ora când mânăstirea ta
Cu 5 continente
Și cu 4 miliarde de prăpădiți
Instalează ultimele arme
În clopotniță!

10 decembrie 1983
Inapoi