Poezii

Vasile Militaru Bucură-te Ţară!... gânduri intr'o zi festivă Bucură-te, Ţară scumpă, îmbrăcată de paradă, Că, din alte ţări străine, vin prieteni să te vadă! Şterge-ţi lacrima din gene!... Ce oftezi într'una frântă, Când atâtea muzici cântă?... Cântaţi muzici, cât mai tare, toate câte sunteţi voi, Ca să nu se-audă plânsul văduvelor de război! La răspântiile toate, muzici, azi cântaţi, cântaţi, Că prea gem, sleiţi de foame, marii noştri "mutilaţi"?... Azi e zi de sărbătoare şi datoare eşti să joci, Ţara mea cu jale multă, jefuită de escroci!... Foametea şi desnădejdea tu n'ai drept să ţi-le spui Ţară scumpă, nimănui, Când la tine ospătează toată lifta cu pistrui?... Cine să-ţi ogoae plânsul?... Să te-audă, cine poate, Când atâtea muzici cântă la răspântiile toate?... Cui, o lacrimă să'i pice, Că 'n bordei n'ai foc pe vatră, Când tâlharii ce te pradă, ospătând, duc trai ferice, Infrăţiţi cu veneticii, în palate mari de piatră?... Cum vrei oare, scumpă Ţară, Soarele dreptăţii sfinte pe-al tău cer să mai răsară, Dacă toţi cei ce te fură, liberi petrecând, fac haz Şi, când ceri să intre 'n ocnă, scuipă 'n bietul tău obraz?! Oare, când vei pune mâna, Ţară scumpă, Ţară blândă, În grumajii celor care vor ca Iuda să te vândă? Celor cari într'una rod Multul gliei tale rod, - Câţiva hoţi înfipţi în ceafa unui biet întreg norod?... Dar... mă iartă, Ţară blândă, că, de-a tale suferinţi, M'am trezit şi eu, cu tine, a haiduc scrâşnind din dinţi. Azi e sărbătoare sfântă, Când, - deşi flămândă eşti, - Nu se plânge, ci se cântă Întregirea ce ţi-au dat-o Sfinţii dela Mărăseşti?... Mâine însă, Ţară scumpă, sfinţii tăi suiţi la cer, Să le faci dreptate cer: Viaţa nu şi-au fost jertfit-o ei, Arhanghelii tăi mari, Pentru ca tu s'ajungi roabă unor ceţe de tâlhari; N'au murit, scăpându-şi Ţara, marii noştri mucenici, Ca să ţi-se 'nfigă 'n glie gloatele de venetici!... N'au căzut pentru desfrâul Hoţilor ce'ţi fură grâul, Ţară plină de belşug, Nici, - când lor le crapă burta, - tu să tragi flămândă 'n jug! Azi deci, fâlfâind drapele, cântă, Ţară fără pâine, Şi, - cum cer ai tăi Arhangheli, - judecata s'o'ncepi mâine Ori destinului tău mare fir de aur ştii să'i torci, Ori întreaga ta grădină va fi cocină de porci!... decembrie 1936