Poezii

Alexandru Andrieş Balaurul verde #1 În vremuri vechi, pe un vast teritoriu, Trăia un împărat notoriu Ce-şi conducea poporul spre victoriu Cu fiecare gest şi vorbă-a sa. Dar într-o bună zi, ne spune slova, C-a început să bată-n ţară toba Şi ducea vestea care-âncotrova: "Balaurul cel verde-i la hotar!" S-au încercat metodele normale: Ameninţarea cu voinici în zale, Convingere pe căi mai mult verbale, Balaurul cel verde nu pleca ... Şi-atuncea ca să nu se işte sfadă Şi să nu fie panică pe stradă, Cel împărat dădu ordin degrabă Ca să se ia măsuri urgent: În fiecare piaţă - conferinţă, Să se explice cum e cu putinţă Şi de ce, de balaur, trebuinţă Avem în mod plenar şi evident! Cum creşte astfel în popor curajul, Cum scade astfel implicit şomajul Şi cum reiese limpede-avantajul De a avea un scop precis de urmărit! Balaurul însă întoarse coada Zicând "Na, că v-aţi bucurat degeaba! Cam mirosisem eu că asta-i treaba, N-am nici un chef să fiu iară nimicit! Mai bine plec, şi plec acum, şi plec în grabă, Am materiale, am proiect şi-am dat şi şpagă, Îmi fac castel în tundră, n-ai tu treabă, Şi domniţe fur c-aşa e mai cinstit..."