Poezii

Alexandru Andrieş Nu-l dau pe azi pentru mâine În fereastră-i cerul înrămat, În odaie am scaun şi pat Şi pe masa albă, nişte pâine... Lucrurile-mi sunt în geamantan, Praful nu l-am şters de-acum un an, Dar nu-l dau pe azi pentru mâine! Calendarul din perete-i vechi Şi pe covorul veşted, cu ciucuri neperechi, Sunt firimituri uscate de pâine... Am şi două crăpături în geam Şi m-a părăsit fata ce-o iubeam, Dar nu-l dau pe azi pentru mâine! Ieri m-am întâlnit pe scări cu un om ciudat, M-a-ntrebat: "De ce te zvârcoleşti noaptea în pat? Ştii, parchetul e şubred, şi se-aude până-n baie, Îmi trezeşti copiii care dorm în odaie, dorm..." Pe tavan un cerc e, de lumină, N-am perdea la geam, luna mi-e vecină, Şi pe masa albă, nişte pâine... Singur când rămân, câteodată, Mai mi-aduc aminte de-un nume de fată, Dar nu-l dau pe azi pentru mâine!