Poezii

Ana Blandiana Avram Iancu Dormind înaintează cântând din fluier stins Învinsul crai al adormirii noastre, În urma lui cresc codri mari de plâns Şi hohotesc nemuritor dezastre. În urma lui se ară singur de cutremur Pământul nostru pustiit de somn Şi singur, sub al zilei roşu tremur, Se seamănă cu oase vechi de domn. Ar fi destul îndemnul din fluier să-şi suspine Şi-ar încolţi pământul scârbit războinici grei, Dar el e încoifat c-un roi somnos de-albine Şi-armate are-n turme picotitorii miei; Dar struguri dulci se-mbată şi aţipesc în vie, Dar norii-adorm pe ceruri şi undele pe lac, Dar grânele se culcă şi se sfârşesc în glie, Sub greutatea florilor de mac; Dar dorm în albii râuri şi frunzele-n păduri, O ţară-ntreagă transhumată-n vis, Pe când măritu-i rege cu ochi deschişi şi suri, Dormind înaintează cântând din fluier stins.