Poezii |
Adrian Păunescu
A mea Cum treci acum și apa e-n ruine, și-ți este bine și îmi este bine, aș vrea să-ți spun, iubito, că în tine e vie vrerea ambelor destine. Te voi iubi cu milă și mirare cu întrebare și cu disperare, cu gelozie și cu larmă mare, c-un fel de fărdelege care doare. Și jur pe tine și pe apa toată care ne ține barca înclinată că vei ramane - dincolo de număr și dincolo de forme, măști și vorbe - a mea, de-a pururi, ca un braț în umăr. |