Poezii

Adrian Păunescu O iubesc pe Alba-ca-Zapada Mi se-nlăcrimează rece spada Când ajung în faţa ei şi-o vad, O iubesc pe Albă-ca-Zăpada Şi albastrul ochilor prăpăd. Uneori ea spune şi cuvinte Cum ar fi ca frigul e frumos, Dar îmbrăţişarea mea fierbinte Ar putea s-o dea din sine jos. Legea ei e depărtarea noastră, Ca să fie, nu o vom avea. Fulgera o lacrimă albastră Şi mă tem că se topeşte ea. Îmi păstrez în drob de gheaţă spadă Nici n-aştept să se mai facă zi, Şi pornesc spre Albă-ca-Zăpada S-o ating, dar fără-a o topi. Şi mi-e frig, dar mult mai drag îmi este Şi îngheţ păzind-o vinovat, Şi mă tem că va fugi-n poveste Şi-o să moară la vreun dezgheţat. Turture înmiresmat mi-e spada, Să despice-n jurul ei femei, o iubesc pe Albă-ca-Zăpada Şi-am să mor în basm de dragul ei.