Poezii

Ana Blandiana Adorm, adormi Adorm, adormi, Cum stăm cu ochii-nchişi Părem întinşi alături Doi tineri morţi egali. Auzi ce somnoros foşneşte soarele Prin ierbi uscate, Cerul e moale şi lasă pe degete Un fel de polen. Peste feţele noastre se mută Umbrele cârdurilor de păsări, Mirosul strugurilor ne pătrunde. Adormi, Nu te speria, Pletele noastre vecine Răsfirate în iarbă Au început să prindă rădăcini, În curând frunzele ne vor înveli În auriul omăt. Niciodată n-am semănat mai mult, Aripile ţi s-au afundat în ţărână Şi nu se mai văd.