Poezii
Romanian Voice
Nicolae Labiș
100

În orașul dintre munți -
Ca știrbite stalagmite -
La un an după război,
Casele rânjeau rănite.

Toamna munții-nvinețea,
Sevele-nghețau în plante,
Bruma cobora în zori
Peste băligi, diamante.

Douăzeci și trei august
Prima-i pomenire vie
Și-a adus-o printre plopi
Mari, de toamnă timpurie.

În orașul dintre munți,
Oamenii nu pricepură
Cât de mare-i acea zi
Învălită-n ploaie sură.

Prin noroiul de pe străzi
Defilau numai o sută,
Doar o sută de bărbați -
Sub a vântului volută,
Steagul roșu vuvuia
Printre casele sărace,
Precum flamurile mari
Ale armiilor face.

La ferești se închinau
Babele ca-n cimitire,
Alții clătinau din cap
Parcă a nedumerire,
Alții presimțeau sub cer
O schimbare nevăzută,
Și prin ploaie defilau
Cei o sută, cei o sută.

Trec o sută prin ruini,
(Azi sunt parcuri și sunt case)
Trec o sută, câinii bat,
(Azi, motoare zgomotoase)
Trec o sută cadențat,
Stropi de glod pe strai s-anină,
Trec o sută, nouri cresc,
Dar sub nouri e lumină.

Trec o sută - ochi fierbinți,
Buze strânse-nvinețite,
(Până azi căzură mulți
Ori sub ploi, ori sub cuțite).
Trec o sută pe asfalt -
Șfichiuiți de ude ramuri -
(Până azi crescură mulți
Din acei ce-au stat la geamuri).

În orașul dintre munți,
Ca o apă-n soare suie
Oamenii pe strâmbe străzi,
Și-n stindarde vântul vuie.
Ca o inimă pulsând,
În mulțimea desfăcută
Se aud sonor pășind
Cei o sută, cei o sută.


Inapoi