Poezii
Romanian Voice
Nichita
Stănescu
Inapoi
Nichita Stănescu (1933 - 1983)

Note Bibliografice
"Poetul nu are biografie: biografia lui este de fapt propria lui operă, mai bună sau mai rea, mai măreață sau mai puțin măreață."
Născut
31 martie 1933
Ploiesti
Decedat
13 decembrie 1983
Bucuresti
Familia
Tata: Nicolae H. Stănescu - născut la 19 aprilie 1908. În linia paternă, Nichita Stănescu se trage dintr-o solidă familie de mici mestesugari si comercianti români, la origine tărani prahoveni veniti în Ploiesti pe la începutului secolului nouăsprăzece.
Mama: Tatiana Cereaciuchin - născută în 16 februarie 1910, la Voronej, într-o familie de conditie nobilă din părtile Donetului, refugiată apoi în România. Se mută la Ploiesti unde va întâlni pe Nicolae Stănescu. Tinerii se vor căsătorii la 6 decembrie 1931.
Educatie
1944 - 1952: Liceul "Sf. Petru si Pavel", devenit "I.L. Caragiale" din Ploiesti
1952 - 1957: Facultatea de filologie a Universitătii din Bucuresti.
Pe scurt
1952 Se căsătoreste cu Magdalena Petrescu, iubirea sa din adolescentă dar tinerii se despart după un an.
1955 Transcrie Argoticele sale care nu au fost publicate si văzute ca profund neserioase.
1957 În martie Nichita Stănescu debutează simultan în revistele Tribuna si Gazeta literară din Cluj cu trei poezii.
1957 - 1968 Este pentru scurt timp corector si apoi redactor la sectia de poezie a Gazetei literare (director Zaharia Stancu).
1960 La sfârsitul anului debutează cu volumul Sensul iubirii, 112 de pagini de poezii.
1962 La 6 iunie se căsătoreste cu Doina Ciurea, a cărei dragoste de aproape zece ani va fi subiectul volumului O viziune a sentimentelor.
1963 Primul pas peste hotare al poetului, în Cehoslovacia.
1964 Apare la începtul anului O viziune a sentimentelor, un volum cu care poetul primeste Premiul Uniunii Scriitorilor. O cunoaste pe Gabriela Melinescu, în tensiunea relatiei lor poetul creează cele mai explozive opera ale sale.
1965 Apare în martie volumul de poezii Dreptul la timp, 84 de pagini.
1966 Publică doar 11 Elegii, totate Elegiile vor apare anul viitor în prima sa antologie, Alfa.
1967 Trei cărti ale sale sunt tipărite, Rosu Vertical, antologia Alfa, si volumul de poezii Oul si sfera. Poemele sale încep sa aiba o aură melancolică cu o stare de regret.
1969 Tipăreste Necuvintele, 216 pagini de poezii în acest volum care primeste Premiul Uniunii Scriitorilor. Mai apare si volumul de poezii Un pamânt numit România, 150 de pagini. Este numit redactor sef adjunct al revistei Luceafărul, alături de Adrian Păunescu.
1970 - 1973 Este redactor sef adjunct la România literară, revistă condusă de Nicolae Breban.
1970 Publică În dulcele stil clasic, 212 pagini de poezii, si a doua sa antologie, Poezii. Sustine o rubrică lunară în revista Arges.
1971 Apar în Iugoslavia două cărti traduse, Belgradul în cinci prieteni, editie bilingvă de poezii inedite si Nereci.
1972 Publică două noi volume de poezii, Belgradul în cinci prieteni si Măretia Frigului. Pentru volumul de eseuri Cartea de recitire obtine pentru a treia oară Premiul Uniunii Scriitorilor.
1973 Scoate o antologie numai de poezii de dragoste Clar de inimă.
1974 În martie, de ziua lui, are o revelatie a mortii sub forma unui îngrozitor tunel oranj - odiseea sa "spatială" va cintinua.
1975 Obtine pentru ultima oară Premiul Uniunii Scriitorilor si i se atribuie premiul international "Gottfried von Herder". Tipăreste a patra sa antologie, Starea poeziei, în populara colectie "Biblioteca pentru toti". E publicist comentator la România literară. Se mută în ultima sa locuintă, Str. Piata Amzei nr. 9.
1977 La 4 martie poetul încearcă, în zadar, să salveze pe prietenul său Nicolae Stefănescu, si este lovit de prăbusirea unui zid după cutremur. În urma socului face o scurtă paralizie a părtii stângi a corpului care va lăsa urme si după vindecare.
1978 Publică volumul de poezii Epica Magna, 216 de pagini, cu care primeste premiul "Mihai Eminescu" al Academiei.
1979 Lansează volumul de poezii Opere imperfecte.
1980 Propus de Academia suedeză, poetul candidează la Premiul Nobel alături de Elitis, Frisch, Senghor si Borges. Premiul este dat poetului grec Odysseas Elitis. Discul "Nichita Stănescu - o recitare" este scos de "Electrecord".
1981 În august are prima criză hepatică. Aceste crize vor continua în toamnă si poetul se internează la spitalul Fundeni.
1982 În februarie moare tatăl poetului. Volumul Noduri si semne, subintitulat "Recviem pentru moartea tatălui" este o selectie din tot ce a scris poetul de la ultima sa aparitie editorială. În iulie se căsătoreste cu ultima sa sotie, Todorita Tărîtă (Dora). Călătoreste prin Macedonia si Iugoslavia înainte sa-si fractureze piciorul stâng în noiembrie în Vrancea care-l va imobiliza în casă sase luni.
1983 Ascunde fată de toti semnele maladiei sale si afisează un optimism cu care si medicii sunt uimiti de rezistenta si vitalitatea sa extraordinară. La 31 martie, împlinirea a 50 de ani a poetului este aproape o sărbătoare natională în lumea artei si literaturii. Continuă să apară traduceri a poeziilor sale peste hotare, în mod special în Iugoslavia unde va avea o criză foarte gravă, necesitând interventia medicilor. Mai recită poezii si la Timisoara si la Drobeta-Turnu Severin, la nunta prietenilor săi de familie pe 9 decembrie. Se întoarce cu trenul, si cu greu, la Bucuresti cu Dora si cu tinerii nou căsătoriti seara târziu pe 12 decembrie. Pe la miezul noptii durerile din zona ficatului sunt îngrozitoare si este adus cu salvarea la spitalul de Urgenta unde crizele devin extrem de violente si poetul se stinge din viată la orele două si zece minute.


Inapoi