Poezii
Romanian Voice
Tudor
Arghezi
Inapoi
Tudor Arghezi (1880 - 1967)

Note Bibliografice
Născut
21 mai 1880
București
Decedat
14 iulie 1967
București
Tabel cronologic
1880, 21 mai - Vede lumina zilei, la București, poetul care numele său adevărat este Ion N. Theodorescu. Pseudonimul său, Arghezi, provenind, explică însuși poetul, din Argesis - vechiul nume al Argeșului. Alți critici vorbesc despre unirea numelor a doi mari sfinți eretici, Arie și Geza.
1891 - 1896 - Cursurile liceului Sf. Sava.
1896 - Debut literar sub influența "magistrului" Alexandru Macedonski, în "Liga ortodoxa", semnând Ion Theo.
1900 - 1904 - Poetul e câțiva ani călugar la Cernica. În romanele sale mărturisește că nu era foarte atras de cariera de călugar, căci autorul ciclului Psalmilor era un eretic și nu un spirit mistic. Recurge la acest refugiu mai mult din comoditate, unul din unchii săi fiind un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. În romanul Cimitirul Buna Vestire va parodia cu sarcasm toată această lume.
1905 - 1910 - Călătorie în străinatate. Puțin timp la Paris, apoi la Mănăstirea Cordelierilor, unde e asaltat să devină catolic. Plictisit de insistențe, se mută la Geneva, unde scrie poezii, asistă la cursurile Universității și, ca să-și câștige existența, lucrează într-un atelier dinți de aur, inele și capace de ceasornice. În 1909, vizitează Italia.
1912 - 1916 - Revine în România. La "Facla", "Viața românească", "Teatru", "Rampa" publică versuri, pamflete, articole polemice ș.a.
1918 - 1919 - În timpul realizării României Mari, e închis doi ani, împreună cu 11 ziariști și scriitori (între care și Ioan Slavici), la penitenciarul Văcărești, acuzat de trădare, pentru ca se pronunțase pentru neutralitatea României.
1927 - Apare cu mare întârziere prima sa carte de poezii "Cuvinte potrivite".
1928 - Sub direcția sa, apare ziarul "Bilete de papagal".
1929 - Prima sa carte în proză "Icoane de lemn".
1931 - Placheta de versuri "Flori de mucigai" legată, ca și "Poarta neagră", de anii de detenție. Tot acum, pentru copii, publică volumul în proză "Cartea cu jucării", inaugurând o direcție secundară în creația scriitorului, ce va continua, mai apoi, cu volumele știute de școlari: "Cântec de adormit Mitzura", "Buruieni", "Mărțișoare", "Prisaca", "Zdreanță" ș.a. Manualele școlare cuprind multe creații destinate copiilor.
1934 - Romanul "Ochii maicii Domnului" (dragostea maternă și devotamentul filial).
1935 - "Versuri de seară".
1936 - "Cimitirul Buna-Vestire", roman.
1939 - "Hore", volum de versuri.
1942 - Romanul "Lina", de fapt lung poem în proză.
1943 - Sub genericul "Bilete de papagal" (ziarul "Informația zilei") publică îndeosebi pamflete usturătoare, pentru care e cercetat de poliție. La 30 septembrie, apare excepționalul pamflet "Baroane", atacând pe ambasadorul german von Kilinger. Ziarul e imediat confiscat, scriitorul e închis la București și în lagărul de la Tg. Jiu.
1944 - Iese din lagăr.
1946 - Pentru activitatea literatura remarcabilă primește Premiul Național de poezie.
1948 - Apare în ziarul PCR Scânteia în patru episoade articolul celebrul articol al lui Sorin Toma întitulat "Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei", în care, printre altele, acuzând pestilențialul poetic al lui Tudor Arghezi, autorul sancționează un "urât mirositor vocabular". Articolul se încheie cu o veritabilă amenințare cu moartea. Scriitorul va fi interzis imediat după publicarea acestuia și se retrage din viața publică în casuța lui de la Mărțișor unde supraviețuiește din vânzarea cireșelor!
1952 - 1967 - Poetul este "reabilitat" treptat, la sugestia lui Gheorghiu Dej, este distins cu premii și titluri, ales membru al Academiei Române, sărbătorit ca poet național la 80 și 85 de ani. S-a bucurat de mari avantaje în regimul comunist, ca și Mihail Sadoveanu, colaborând cu autoritățile și scriind poezii sociale pe placul acestora. Publică poemul "1907 - peizaje", "Cântare omului", "Stihuri pestrițe", "Poeme noi", "Cu bastonul prin București".
1965 - Primește Premiul Internațional Johann Gottfried von Herder.
1966 - Se stinge, răpusă de cancer, soția sa de o viață, Paraschiva.
1967 - Moare și el, fiind înmormântat, alături de Paraschiva, în grădina casei din Str. Mărțișor. Funeralii naționale. Casa e astăzi muzeu, întreținută de fiica sa Mitzura.


Inapoi