Cultura

Poveşti, Fabule şi Basme

Grigore Alexandrescu Lupul moralist V-am spus, cum mi se pare, de nu îţi fi uitat, Că lupul se-ntâmplase s-ajungă împărat. Dar fiindcă v-am spus-o, voi încă să vă spui Ceea ce s-a urmat sub stăpânirea lui. Auzind împăratul că-n staturile sale Fac năpăstuiri multe păroşii dregători, Că pravila stă-n gheare, că nu e deal sau vale Unde să nu vezi jertfe mai mulţi prigonitori1, Porunci să se strângă obşteasca adunare Lângă un copac mare; Căci vrea pe unii-alţii să îi cam dojenească, Şi-n puţine cuvinte, Să le-aducă aminte Datoriile lor. Toţi se înfăţişară; şi-nălţimea lupească Începu să vorbească C-un glas dojenitor: "Domnilor de tot felul! Bune sunt astea toate? Datoriile slujbei astfel le împliniţi? Nu aveţi nici sfială, nici frică de păcate, Să faceţi nedreptate şi să năpăstuiţi? Toate slujbele voastre ţara vi le plăteşte: Încă, pe la soroace, Câte un dar vă face. Dar reaua nărăvire, Ce o aveţi din fire, Nu se tămăduieşte. Vedeţi cu ce morţi grele Se isprăvesc din lume Şi cum lasă rău nume Acei care fac rele. Gândiţi-vă că poate veţi da cuvânt odată La-nalta judecată. Gândiţi-vă la suflet, şi luaţi de la mine Pildă a face bine." Ăst cuvânt minunat, Pe care domnul lup auz că l-a-nvăţat, Trecând pe lângă sat, La ziua unui sfânt, când preotul citea Şi propovăduia, Pe mulţi din dregători să plângă i-a-ndemnat. "E! ce aţi hotărât, jupâni amploiaţi? Oare-o să vă-ndreptaţi?" Îi întrebă atunci înălţimea-mblănită, Ce purta o manta de oaie jupuită. "Spuneţi, o să schimbaţi purtarea-vă cea proastă?" - "Să trăiţi la mulţi ani, dobitocia-voastră, Răspunse un vulpoi, în slujbe lăudat; Ne poate fi iertat, Să vă-ntrebăm smerit, de vreţi a ne-arăta, De unde-aţi cumpărat postavul de manta?" Când mantaua domnească este de piei de oaie, Atunci judecătorii fiţi siguri că despoaie.