Cultura

Poveşti, Fabule şi Basme

Grigore Alexandrescu Câinele şi măgarul Cu urechea pleoştită, cu coada-ntre picioare, Câinele, trist şi jalnic, mergea pe o cărare. După îndestul umblet, iată că-l întâlneşte Un măgar, şi-l opreşte: "Unde te duci? îi zise, Ce rău ţi s-a-ntâmplat? Şii, parcă te-a plouat, Aşa stai de mâhnit." - "Dar, sunt nemulţumit. La împăratul Leu în slujbă m-am aflat: Însă purtarea lui, De e slobod s-o spui, M-a silit în sfârşit să fug, să-l părăsesc, Acum cat alt stăpân; bun unde să-l găsesc?" - "Numai de-atât te plângi? măgarul întrebă; Stăpânul l-ai găsit, îl vezi, de faţă stă. Vino numaidecât la mine să te bagi: Eu îţi făgăduiesc Nu rău să te hrănesc; Nimic n-o să lucrezi, nici grijă n-o să tragi." "Ascultă-mă să-ţi spui: e rău a fi supus La oricare tiran; dar slugă la măgar E mai umilitor, şi încă mai amar."